De ziua ei, Ramona Manole a primit o surpriză emoționantă: un portret realizat cu ajutorul inteligenței artificiale în care apare alături de tatăl ei, Ioniță de la Clejani. Pentru artista în vârstă de 34 de ani, imaginea are o încărcătură aparte, fiind prima „fotografie” în care se vede lângă părintele care, spune ea, a renegat-o.
Dincolo de momentul simbolic, povestea familiei rămâne complicată. Ioniță are doi copii alături de soția sa, Viorica, însă a recunoscut-o în acte și pe Ramona. Relația dintre tată și fiică a fost, însă, distantă, iar implicarea lui în creșterea acesteia a lipsit, lucru pe care Ramona l-a evocat adesea în interviuri încărcate de emoție.
Prima „fotografie” împreună: un cadou care umple un gol vechi de 34 de ani
Cadoul primit de Ramona reprezintă tocmai lipsa acelor amintiri pe care le au, de regulă, copiii cu părinții lor. Ilustrația generată de AI reconstituie ceea ce, în realitate, nu s-a întâmplat niciodată: o poză tată–fiică. Pentru Ramona, imaginea e mai mult decât un experiment tehnologic; este un semn de speranță că, poate, distanța dintre ei s-ar putea micșora cândva.
În spațiul public, tânăra a vorbit despre greutățile prin care a trecut și despre cum absența tatălui i-a modelat parcursul personal și artistic. Chiar dacă a moștenit talentul muzical al familiei, drumul ei a fost presărat cu încercări, iar nevoia de validare părintească a rămas prezentă.
Acuzații la adresa Vioricăi și mesajul pentru Ioniță după internare
În paralel, Ramona a lansat acuzații la adresa Vioricăi de la Clejani, despre care susține că i-ar fi pus piedici în carieră. Declarația care a aprins din nou spiritele în familie a fost:
„Viorica mi-a făcut toată viața rău. A vrut să mă împiedice să…”
Pe un alt palier, după episodul de internare prin care a trecut tatăl ei, Ramona a transmis un mesaj care arată că, dincolo de tensiuni, există și dorința de apropiere:
„Mi-aș dori să am grijă de el”
Aceste cuvinte sintetizează ambivalența momentului: reproșuri vechi și, în același timp, speranța unui gest de îngrijire și responsabilitate față de părinte. Pentru public, ele explică de ce familia Clejanilor revine frecvent în atenția presei: dinamica dintre membrii săi trece brusc de la conflict la disponibilitate afectivă.
În plan artistic, Ramona continuă să-și croiască propriul drum, sprijinindu-se pe ceea ce numește „darul muzicii” moștenit din familie. Iar portretul primit de ziua ei – cu tatăl alături – funcționează ca o piesă lipsă din albumul personal: o imagine creată artificial, dar încărcată de sens pentru cineva care nu a avut, în trei decenii și jumătate, o fotografie reală împreună cu părintele său.
