Rezistența la insulină este tot mai frecventă și reprezintă una dintre principalele căi prin care apare diabetul de tip 2. Când celulele nu mai răspund adecvat la insulină, organismul menține glicemia cu prețul unor niveluri tot mai mari ale hormonului, ceea ce solicită pancreasul și favorizează inflamația cronică.
Dincolo de schimbările de stil de viață și tratamentele recomandate, datele recente indică faptul că anumite micronutrienți pot sprijini sensibilitatea la insulină. Dintre aceștia, vitamina D iese în evidență.
Ce este rezistența la insulină
Rezistența la insulină apare atunci când celulele musculare, hepatice și adipoase răspund mai slab la acțiunea insulinei. În consecință, glucoza rămâne mai mult timp în sânge, iar pancreasul secretă suplimentar pentru a compensa. Pe termen lung, acest cerc vicios poate favoriza hiperglicemia, acumularea de grăsime viscerală și disfuncții metabolice.
Vitamina D, aliatul metabolic. Cercetări clinice arată că, la persoanele cu deficit, suplimentarea poate îmbunătăți semnificativ sensibilitatea la insulină. Observațiile experimentale indică faptul că vitamina D interacționează cu receptorii prezenți în celulele pancreatice și în țesutul muscular, contribuind la un răspuns mai eficient la insulină și la diminuarea inflamației de grad scăzut.
Ce efecte pot fi observate în practică:
• susținerea secreției de insulină la nivel pancreatic în condiții de deficit corectat;
• scăderea glicemiei a jeun, acolo unde deficitul de vitamina D este prezent;
• îmbunătățirea toleranței la glucoză în testele standardizate;
• reducerea markerilor inflamatori care interferează cu semnalizarea insulinei.
Surse și doze utile de vitamina D
Expunerea la soare: 15–30 de minute, în funcție de sezon, latitudine și tipul de piele, pot ajuta la sinteza cutanată. Intensitatea luminii, ora din zi și suprafața expusă influențează cantitatea produsă.
Alimente: pește gras (somon, macrou, sardine), ouă (gălbenuș), ficat și produse fortificate (lapte, unele cereale). Aportul alimentar, deși util, acoperă de regulă doar o parte din necesar.
Suplimente: utile mai ales în sezonul rece sau când testele arată valori scăzute. Doza uzual recomandată variază, în funcție de vârstă, greutate și expunerea la soare, în intervalul 600–2.000 UI/zi. Fără aviz medical nu se depășesc 4.000 UI/zi. Pentru personalizare, determinarea 25(OH)D prin analiză de sânge este punctul de plecare.
Alți nutrienți care sprijină sensibilitatea la insulină:
Magneziu – cofactor pentru numeroase enzime implicate în semnalizarea insulinei; un aport adecvat se asociază cu un răspuns celular mai bun.
Vitamina B12 – merită monitorizată la persoanele care folosesc metformin, deoarece nevoile pot fi diferite.
Acizi grași Omega‑3 – contribuie la reducerea inflamației sistemice și susțin parametrii metabolici.
Niacina (vitamina B3) – în special sub forma de nicotinamidă, a fost investigată pentru potențialul de a influența controlul glicemic; utilizarea se face individualizat, în funcție de context.
Vitaminele C și E – antioxidanți care protejează celulele de stresul oxidativ, factor implicat în alterarea sensibilității la insulină.
Împreună cu un stil de viață activ – mișcarea regulată, somnul suficient, gestionarea stresului și o alimentație echilibrată – optimizarea statusului de vitamina D poate deveni o piesă utilă din „puzzle‑ul” metabolic. Pentru o abordare practică, discută cu medicul despre testarea 25(OH)D și despre integrarea în dietă a alimentelor bogate în această vitamină, precum și despre expunerea responsabilă la soare.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.