Este ziua în care sunt prăznuiți doi sfinți dragi sufletului românesc: Sfântul Mucenic Sozont și Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați. Această zi nu este doar un moment de comemorare religioasă, ci și o ocazie de a reflecta asupra vieților și sacrificiilor acestor sfinți care au influențat profund spiritualitatea ortodoxă.
Sfântul Mucenic Sozont – Păstorul și Propovăduitorul Credinței
Sfântul Mucenic Sozont este pomenit pe 7 septembrie în calendarul creștin ortodox. Originar din regiunea Pompeiopol, Sfântul Sozont a fost cunoscut ca un păstor și un fervent propovăduitor al Evangheliei. Viața sa a fost dedicată îndrumării spirituale a păstorilor, copiilor și bărbaților care se adunau în jurul său, pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu. El a avut darul de a aduce mulți oameni la Sfântul Botez, deoarece „darul Domnului nostru Iisus Hristos era întru dânsul” (Viețile Sfinților).
Sfântul Sozont a intrat în conflict cu autoritățile păgâne atunci când a decis să ia o măsură îndrăzneață pentru a demonstra credința sa. În cetatea Pompeiopol, unde se afla un templu păgân, el a intrat și a luat o mână dintr-o statuie de aur a unui idol. A sfărâmat această bucată de aur și a împărțit-o săracilor. Această faptă curajoasă nu a rămas nepedepsită. Întrucât nu dorea ca altcineva să fie învinuit pentru fapta sa, Sozont s-a prezentat de bunăvoie în fața guvernatorului Maximian, mărturisind că el a fost cel care a luat mâna idolului.
Pentru acest act de credință, Sfântul Sozont a fost supus la torturi groaznice, specifice martirilor creștini din acea perioadă. A fost spânzurat, lovit cu drugi de fier peste coaste și forțat să umble prin cetate încălțat cu încălțăminte de fier cu piroane ascuțite. Chiar și în timpul acestor chinuri, Sfântul Sozont lăuda pe Hristos și nu și-a pierdut credința. În cele din urmă, el și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, devenind un martir și un exemplu de curaj și devotament.
Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați – Modele de Viață Monahală
Pe lângă Sfântul Sozont, în aceeași zi sunt prăznuiți și Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați. Acești doi sfinți au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea monahismului românesc și au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română în anul 2008.
Cuviosul Amfilohie s-a născut în anul 1487 și a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Moldovița. În jurul anului 1508, s-a mutat la Mănăstirea Pângărați, unde a fost ales stareț. A condus această mănăstire timp de 58 de ani, timp în care a demonstrat atât o râvnă deosebită pentru nevoințele duhovnicești, cât și preocupări cărturărești și artistice. Cu sprijinul domnitorului Alexandru Lăpușneanu, a construit în 1560 o biserică din zid, în locul celei de lemn care fusese arsă. A trecut la cele veșnice în 1570, fiind înmormântat de ucenicii săi la Mănăstirea Moldovița.
Cuviosul Simeon, pe de altă parte, s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț. După ce a intrat în obștea Mănăstirii Bistrița, a ales să-și petreacă viața în isihie și rugăciune. Cu ajutorul financiar al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, a construit o bisericuță de lemn în Pângărați, care a devenit ulterior o importantă mănăstire. A trecut la cele veșnice în 1476, după o viață dedicată credinței și slujirii lui Dumnezeu.
Importanța Pomenirii Sfinților și Tradiția Ortodoxă
Pomenirea sfinților în calendarul ortodox nu este doar o simplă tradiție religioasă, ci un moment de aducere aminte și de reflecție asupra valorilor creștine. Fiecare sfânt prăznuit în Biserica Ortodoxă reprezintă un model de viață, o sursă de inspirație și o încurajare pentru credincioși de a urma calea lui Hristos.
Sfântul Mucenic Sozont, prin curajul său de a mărturisi credința chiar și în fața torturii, și Cuvioșii Simeon și Amfilohie, prin viețile lor dedicate rugăciunii și slujirii, sunt exemple vii ale sacrificiului și devotamentului pentru Dumnezeu. Ei ne amintesc că credința nu este doar o chestiune de ritualuri și ceremonii, ci o călătorie personală de iubire, jertfă și rugăciune.
Pentru credincioșii ortodocși, zilele de pomenire a sfinților sunt și ocazii de a oferi pomeni pentru cei adormiți, de a participa la slujbe și de a se ruga pentru sufletele celor dragi. „Nu uitați să dați pomeni pentru cei adormiți” este o chemare la a ne arăta iubirea și respectul față de înaintașii noștri, dar și față de cei care și-au dat viața pentru credință.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter